„Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa covârșitoare inteligență, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate), încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce și le însușise și le avea pururea la îndemână. În aceeași proporție tot ce era caz individual, întâmplare Renumită pentru frumuseţea ei, Aglaia a influenţat cariera muzicală a lui Ciprian Porumbescu şi a lui Teodor Flondor, fiind o pianistă de excepţie. L-a impresionat pe Titu Maiorescu şi a fost căsătorită din interes, împărtăşind tragedia familiei Eminovici. Mihai Eminescu a fost cel mai ilustru membru al familiei Eminovici. Ion Creangă şi Mihai Eminescu. Prin grija domnului Gheorghe Traian Dascăl, o dăruire totală pentru cultură, omul ce trăieşte arzând, s-au reîntâlnit la Cristeştii Ciceului în zilele de 27-28 septembrie 2008 doi stâlpi ai literaturii române - Eminescu şi Creangă. Argumentele acestui fondator al Astrei năsăudene sunt faptele, ce-l ţin mereu în vervă Prin urmare, Mihai Eminescu l-a descoperit pe Ion Creangă. ,,Această piatră prețioasă cum se zicea la ,,Junimea", ședea ascunsă în pulberea școlii primare, până ce au văzut-o strălucind ochii pătrunzători ai revizorului poet" (Jean Bart). Era începutul înfiripării unei prietenii care va deveni celebră. La vârsta de 30 de ani, Mihai Eminescu lucra alături de Caragiale la publicația „Timpul", un important ziar bucureștean, apărut într-o primă etapă între 15 martie 1876 și 17 martie 1884. Într-o scrisoare pe care Eminescu i-o trimitea lui Creangă, ies la iveală detalii neștiute despre relația dintre autorul „Luceafărului" și Caragiale. c7am. Creangă e-un umanist al științei sătești, scoțând din erudiția lui un râs gros, fără a fi totuși un autor vesel în materie". "Conținutul poveștilor și Amintirilor este indiferent în sine, ba chiar apt pentru a fi tratat liric ori fantastic, veselă este hohotirea interioară, setea nestinsă de vorbe, sorbite pentru ele înșile, dintr-o voluptate strict intelectuală."

prin ce la impresionat creangă pe eminescu